Acum câteva luni nu știam exact ce să pregătesc pentru cină, ca să mai schimb puțin meniul și să fac ceva deosebit. Am tot căutat pe internet diverse rețete, care de care mai interesante, dar nu rezonam cu nimic la momentul acela. Toate erau bune, dar nu îmi era poftă de nimic. Nu vroiam nici fripturi, nici rulade, nici paste, nici pizza… mai nimic nu era pe placul meu. Până când am dat peste o rețetă care mi-a atras atenția: Italian beef stew. Dintr-o dată am știut că asta vom mânca la cină. Am mai citit încă câteva rețete pentru felul acesta de mâncare și m-am apucat de treabă. La final a ieșit o tocană deosebită, pe care am servit-o cu găluște de parmezan.
După ce am terminat de adunat masa m-am pus la birou să îmi notez rețeta, ca nu cumva să uit cum am pregătit această tocăniță. Am notat pe vreo 3 foi diferite (cum îmi listasem rețetele din care m-am inspirat) și am scris ceva și în caiet. Și cam așa au rămas toate, până zilele trecute când mi-am amintit ce tocăniță bună am făcut atunci și am vrut să repet experiența. De data aceasta primul pas a fost să îmi scriu rețeta de la început până la sfârșit și, abia apoi, m-am apucat de lucru în bucătărie.
Ca să fiu sigură că data viitoare când am poftă de spezzatino di manzo voi trece direct la treabă în bucătărie m-am hotărât să pun rețeta pe site. Așa puteți și voi să încercați rețeta mea de tocăniță de vită cu găluște de parmezan.
|
Ingrediente
3 porţii
Pentru tocana de vită
Pentru găluștele de parmezan – 10-12 bucăți
|
Mod de preparare
Într-o tigaie înaltă se încălzesc 2 linguri de ulei de măsline. Se adaugă ceapa tăiată mărunt și morcovul răzuit. Se sotează aproximativ 5 minute, amestecând ocazional. Se adaugă în tigaie usturoiul zdrobit și se amestecă bine cu ceapa și morcovul. După un minut se ia tigaia de pe foc și se lasă deoparte.
Se condimentează carnea cu sare și piper.
Într-o farfurie largă și adâncă se pune făina. Se dă carnea prin făină, în așa fel încât să fie acoperită toată cu o peliculă fină.
Într-o altă tigaie (cu diametrul cât de mare) se pun celelalte două linguri de ulei de măsline și se lasă să de încingă. Se pune carnea și se prăjește ușor pe toate fețele, până când se rumenește puțin, aproximativ 5-6 minute.
Se scoate carnea pe o farfurie.
În tigaia unde s-a prăjit carnea se pune vinul și se lasă să fiarbă, amestecând din când în când, până când se reduce cantitatea la jumătate (3-4 minute).
Se pun carnea și reducția de vin în prima tigaie, peste legumele sotate, și se așează iar tigaia pe foc.
Se adaugă roșiile, apa, oreganoul, cimbrul și frunza de dafin. Se acoperă tigaia cu un capac și se lasă să fiarbă la foc mic, amestecând ocazional. Se lasă să fiarbă aproximativ 45-50 minute.
Cât timp fierbe tocana, se curăță ciupercile și morcovii și se taie feliuțe.
Se ia capacul de pe tigaie și se adaugă ciupercile și morcovii. Se lasă să fiarbă tocana, descoperită, timp de o oră sau până când carnea este foarte moale, bine fiartă.
Între timp se prepară găluștele de parmezan.
Se pun untul, tăiat cubulețe, făina, praful de copt, sarea și parmezanul proaspăt răzuit în robotul de bucătărie. Se folosește funcția pulse de câteva ori până când se obține o compoziție asemănătoare pesmetului. Cu motorul pornit, se toarnă încet laptele, până când compoziția formează o bilă.
Când aluatul a primit forma unei mingi se oprește robotul, se scoate aluatul pe o planșetă și se împarte în 10-12 bucăți egale. Se formează găluștele (cam de mărimea unei mingi de golf).
Când mai sunt doar 10 minute până când este fiartă bine tocana, se așează găluștele deasupra, se acoperă tigaia cu capac și se lasă să fiarbă la foc mic timp de 10-12 minute.
Când tocana este bine fiartă și sunt gata și găluștele, se scoate frunza de dafin și se mai adaugă sare după gust.
Se servește imediat, așa caldă.
|
Tagged under
Prăjitura asta o știu de când eram copil. Mama ne-o pregătea cu mare drag, ori de câte ori aveam poftă de ea, asta pe lânga multe alte dulciuri. Nu știu care este numele acestei prăjituri, cu siguranță are și ea un nume, dar noi îi spuneam prăjitură rapidă și așa a rămas și astăzi. Așa că prăjitura mea va purta și de acum înainte același nume, care îmi amintește cu drag de copilărie. Cu siguranță ați gustat și voi până acum o variantă a acestei prăjituri, dar acum puteți încerca varianta mea.
|
Ingrediente
pentru tavă de 18x21cm
|
Mod de preparare
Se încălzește cuptorul la 160° C și se pregătește tava pentru prăjitură - se tapetează cu hârtie de copt.
Într-o cratiță încăpătoare se pun untul tăiat cubulețe, laptele, zahărul și cacaoa. Se pune cratița pe foc mic, se amestecă ingredintele cu ajutorul unei linguri sau a unui tel până când se omogenizează perfect. Se lasă compoziția să clocotească de câteva ori, iar apoi se ia cratița de pe foc și se lasă să se răcească.
Se pun deoparte, într-o cană, 10-12 linguri din sosul de cacao obținut, care se vor păstra pentru glazură.
Se separă gălbenușurile de albușuri.
Albușurile se bat spumă tare împreună cu un praf de sare.
Gălbenușurile se freacă puțin, până când se omogenizează, cu zahărul vanilat.
Făina se amestecă cu praful de copt.
În sosul de cacao obținut adăugăm pe rând făina cu praful de copt, gălbenușurile frecate cu zahărul vanilat, iar, la final, albușurile bătute spumă. Se amestecă ușor, întorcând cu lingura sau spatula de sus în jos până când se obține o compoziție omogenă.
Aluatul obținut se toarnă în forma de prăjitură și se pune la cuptor pentru aproximativ 45 de minute (se face testul cu scobitoarea). Când blatul se desprinde frumos de pe margini și scobitoarea iese curată, se scoate tava din cuptor și se lasă 5 minute pe grătar, la răcit.
Se scoate prăjitura din tavă și se pune deasupra, uniform, sosul de cacao păstrat și se presară fulgi de nucă de cocos.
|
Vara trecută am fost în Italia și am rămas fascinată de bucătăria lor. De când ne-am întors acasă mi-am cumpărat mai multe cărți cu rețete din diferite regiuni ale Italiei, am tot studiat diverse preparate și am pregătitit multe din ele. Această rețetă de pui în sos de roșii, pollo in potacchio, este specifică regiunii Marche, care se învecinează cu Toscana și Emilia Romagna. Chiar dacă eu nu sunt mare fan sosuri, mai ales cele de roșii, pot să vă spun că puiul pregătit în acest fel este un deliciu. Noi l-am servit cu paste, dar puteți să încercați și cu mămăligă sau cartofi.
|
Ingrediente
2 porţii
|
Mod de preparare
Într-o tigaie înaltă se încălzesc uleiul de măsline și untul. Se adaugă kaizerul tăiat cubulețe. Se prăjește timp de 3-4 minute, până când se rumenește frumos la suprafață. Se scoate kaizerul din tigaie și se pune deoparte, pe o farfurie.
Se condimentează bine pulpele cu sare și piper. În aceeași tigaie în care s-a prăjit kaizerul, se pun pulpele de pui și se prăjesc pe ambele părții, aproximativ 5-6 minute, până când capată o culoare aurie. Se scot pulpele rumenite pe farfurie, lângă kaizer.
Se pune în tigaie ceapa tăiată mărunt. Se sotează aproximativ 3-4 minute, amestecând ocazional. Se adaugă în tigaie usturoiul tăiat felii subțiri și se amestecă bine cu ceapa. După un minut se adaugă toate condimentele (cimbru, dafin, maghiran, rozmarin) și vinul. Se lasă să fiarbă 5 minute, la foc mic.
Cât timp fierbe vinul cu condimentele, se opăresc roșiile, apoi se curăță de pieliță și se taie cubulețe.
Se adaugă și roșiile în tigaie și se acoperă tigaia cu un capac. Se mai lasă să fiarbă toate ingredientele timp de 10 minute, iar apoi se adaugă pulpele, kaizerul și puțină apă sau vin. Se lasă să fiarbă timp de 40 de minute. În timpul fierberii, dacă mai este nevoie, se mai poate adauga apă sau vin în tigaie, pentru a obține mai mult sos.
|
Tagged under
